Interviu cu Balogh Zsolt, soldat român cu două misiuni în Afganistan

Update: Articol postat în 16 Februarie 2011

Am un prieten care tocmai s-a întors din misiunea de şase luni pe care a desfăşurat-o în Afganistan.Cum eu sunt foarte interesată de acest domeniu, i-am luat un interviu.Balogh Zsolt a dezvăluit lucruri interesante, precum şi lucruri pe care deja le ştiam despre Armata Română.

Dana Iernuţan : Aş vrea să îmi descrii puţin atmosfera de acolo, cum era?

Balogh Zsolt:Atmosfera era destul de veselă, mai mereu povesteam despre toate nebuniile ca să nu ne plictisim şi să nu ne gândim acasă, sau jucam cărţi sau table etc.
Trebuia să fim atenţi tot timpul pentru că surprizele apar când nu te gândeşti .

D.I. : Cum sunt oamenii?

B.Z. : Oameni sunt foarte diferiţi faţă de noi, asta şi din cauza religiei, din cauza lipsei de educaţie care e total absentă.Şi modul de viaţă şi condiţii de mediu, tot este diferit.

D.I. : Acolo în baza care erau condiţiile? Mă refer la mâncare, cazare, interacţiunea cu alti soldaţii din alte ţări.

B.Z. : Condiţiile la început nu erau tocmai bune dar pe parcurs ne-am făcut noi rost de ce am avut nevoie şi împreună cu soldaţii americani am făcut baza un loc mai bun.

D.I.: Ce părere ai despre tot ceea ce se întâmplă acolo, au americanii gânduri ascunse, gen petrol sau alte chestii, sau chiar e nevoie?

B.Z. : Este nevoie în mod sigur. Autorităţile locale sunt departe de a putea stăpâni situaţia de acolo şi odată scăpaţi de sub control insurgenţii nu au nici o limită sau granite.

D.I. : Cum ar fi decurs viata acolo dacă nu ar fi fost soldaţii americani împreună cu ceilalti soldaţi trimisi de ţările aliate?

B.Z.: E greu de spus pentru că sunt forţe militare acolo de foarte multă vreme şi fiind acolo au făcut multe shimbări …în sensul că au construit şcoli, spitale, sedii de poliţie, au dotat armata afgană, au ajutat localnicii cu materiale de agricultură, construcţii. Oricum e o ţară foarte foarte înapoiată, mai ales în afara oraşelor şi dacă nu ar fi fost nici ajutoarele care sunt …nu ştiu ar fi în evul mediu undeva.

D.I. : Din punctul tău de vedere care este atitudinea soldatului român faţă de războaiele din zona aceea şi care este atitudinea soldaţilor străini cu care ai intrat în contact?

B.Z. : Din punctul meu de vedere fiecare militar ar trebui să meargă cel puţin odată în cariera sa într-un teatru de operaţiuni pentru că pentru asta ne atrenăm ani şi ani la rând , ar fi ca şi cum un şofer care nu a condus o maşină sau un chirurg care nu a operat niciodată. Dar mare parte a soldaţilor văd teatrul de operaţiuni ca o sursa de venit şi foarte mulţi nu se gândesc la riscul de acolo, vorba aia, setea de bani e orbitoare.

D.I. : Cum stă armata română la capitolul dotări?

B.Z. : Prost ! E suficient pentru a ne face treaba acolo dar în comparaţie cu alte ţări stăm destul de rău.

D.I. : Ai fost pus în situaţii în care ai regretat faptul că ai ales să mergi?

B.Z. : Da … mi-am pierdut 2 colegi acolo ceea ce nu e uşor.

D.I. : Ai mai repeta această experienţă?

B.Z. : E greu de spus. Când pleci pentru şase luni nu te poţi gândi numai la tine, trebuie să te gândeşti şi la familie şi la cei apropiaţi.

D.I. : Ce poţi să-mi spui despre banii primiţi? Merită suma respectivă asumarea unui astfel de risc?

B.Z. : Dacă te gândeşti doar la bani sunt destul de mulţi. Nu aş putea aduna banii ăştia, dar dacă compari cu riscul de acolo sau cu soldele celorlalţi soldaţi din alte ţări, e puţin.

D.I. : Ai fost partaş la multe evenimente acolo.Ce poţi să spui, ţi-a fost influenţată viziunea despre lumea de acolo, viziunea pe care o aveai înainte de a merge?

B.Z. : Părerea despre Afganistan mi-am făcut-o acolo, înainte să plec nu ştiam prea multe despre zona respectivă.In ţară aflăm treburi care ne ajută să ne facem misiunile. Atât.

D.I. : Mă refer la situaţia militară.

B.Z. : Asta ştiam din ţară şi aşa a fost cum ne-a fost descris.