Oser – un alfel de mall

Haine, electrocasnice, vesela, animale, detergenti si produse de ingrijire corporala, bijuterii, biciclete si multe lucruri, pe toate le gasesti in Oser, piata de vechituri a Clujului. Mall-ul parintilor nostri, in vremea cand Iulius, Polus si alte asemenea centre cu denumiri “glamour” nu existau nici in visele cele mai indepartate. Sunt in Cluj din 2008 si nu am fost niciodata acolo, pana in acest week-end cand am mers impreuna cu niste prieteni.

Oser-ul este de fapt baza mall-urilor moderne. Exista multe similitudini intre aceste locuri aparent diferite. Diferenta consta doar in urmatoarea fraza auzita de la prietenii cu care am fost in piata: “in Oser nu te duci sa vinzi scump, te duci sa cumperi ieftin!” Si chiar asa este.
Gasesti acolo oameni de toate felurile, tineri, batrani, unii care isi intind umil pe o patura veche obiecte personale pentru a face rost de bani pentru urmatoarea masa, sau fete care-si vand hainele din sezonul trecut tocmai pentru a face loc in dulap celor din sezonul viitor, care la un moment dat vor lua si ele, drumul Oserului.

Si cumparatorii sunt de toate felurile. De la oameni bine imbracati, care-si permit sa cutreiere mall-urile de cateva ori pe saptamana, dar care frecventeaza astfel de piete de vechituri pentru a-si completa anumite colectii, la oameni sarmani care de aici se aprovizioneaza foarte des aici si care merg in mall doar cand aud cuvantul “gratuit” intr-un anume context.

Comerciantii fac tot posibilul pentru a vinde cat mai mult, concurenta este atat de acerba incat trece peste orice granita. Dinspre o taraba, un domn tuciuriu de la soarele arzator, cu o burta foarte proeminenta facea reclama produselor sale si anunta o oferta imbatabila : “Reduceri mari! Haideti si cumparati ca a murit mama!” Nu mai conteaza mama, catel, purcel, atat timp cat la final te poti mandri, in primul rand in fata vecinului, cu un teanc cat mai gros de leuti.
Acest lucru nu este foarte deplasat deoarece stim prea bine ca si cei din mall-uri incearca sa te seduca folosind toate armele din dotare.

Spre deosebire de centrele comerciale moderne, (pacat ca acest lucru nu a fost preluat si aici 🙂 ) in Oser arta negocierii este foarte des utilizata. Cu cat esti mai determinat in achizitionarea unui produs, cu atat mai mult te vei “lupta” pentru a pune mana pe el, la cel mai bun pret posibil.

In ceea ce priveste urmatorul aspect despre care vreau sa vorbesc, trebuie de la bun inceput sa mentionez ca am o mare dilema. E ca in faza cu oul si gaina. Nu stiu cine pe cine a copiat, dar oricum sesizez ca zona cu mancare este prezenta in ambele situatii. Daca in mall avem McD, KFC etc, in Oser avem eternii mici. Impreuna cu ceafa de porc, acestia sfaraie pe gratar ademenindu-i pe cumparatorii osteniti pregatindu-i pentru o noua runda de shopping. Bineinteles ca mancarea alunca mai bine pe acordurile “suave” ale lui Salam, Guta si ale altor asemenea “rapsozi” de seama ai poporului.

Una peste alta experienta Oser a fost interesanta si cu siguranta voi mai merge, fie pentru a “savura” un tablou plin de culoare, fie pentru a-mi oferi mici bucurii cu miros de trecut!

Noapte bună!

sursa foto: Transilvania Live – http://bit.ly/121IQ3D

Ori e brainstorming, ori nu?

Un brainstorming este constructiv, lumea se aduna, discuta, fiecare isi impartaseste ideea/ideile asupra subiectului aflat pe ordinea de zi pentru ca in final sa se ajunga la un rezultat ce satisface pe toti, sau oricum, este cel mai bun produs rezultat de mintile celor care au contribuit la crearea lui.

Cam asta am incercat si eu dar inca nu am ajuns la un rezultat, daramite la unul multumitor pentru toate partile implicate.Subiectul mai trebuie inca dezbatut.Intens!
Tema aflata in discutie este una pe care nu o voi detalia aici, dar pentru a ma face inteleasa voi exemplifica.
Sa zicem ca trebuie sa mergi la liceu, sau la facultate. Ca tabloul sa fie mai bine conturat, sa zicem ca parintii tai sunt doctori, avocati, profesori sau orice altceva cu “greutate” in societate. Ei isi doresc din tot sufletul ca tu, odrasla prea iubita, sa le urmezi calea, sa “degusti” din tot ce a insemnat viata lor profesionala, sa ai parte de bucuriile si de “succesurile” lor.
Pana acum e simplu, frumos…dar tu, copil razvratit, nonconformist iti doresti sa canti rock de dimineata pana seara, sa te imbraci in costum de piele, iar o motocicleta sa iti poarte pletele-n vant.

Oare cum e asta?! Parintii tai furiosi ca nu esti cum au crezut ei ca esti, incearca sa te schimbe, vor incerca pe toate caile posibile pentru ca tu nu poti fi altfel si sa nu uitam un aspect important, poate cateodata cel mai important din toata aceasta discutie: ce va zice lumea?! Cum va reactiona Xulescu cand se va afla enormitatea? Asa ceva este imposibil!

Iar tu esti in cea mai ingrata situatie posibila. Pe de o parte te gandesti putin si la ai tai, dar pe de alta parte te gandesti, putin mai mult la tine, la viata ta, la tot ceea ce vei face din acel moment in continuare.

E foarte aiurea sa fii pus in astfel de situatii. Si tocmai de aceea este foarte important brainstorming-ul. Fiecare dintre parti, in cazul despre care am scris mai sus, trebuie sa abordeze foarte limpede probema, din toate punctele de vedere. Parintii trebuie sa se pozitioneze in locul tanarului nostru rebel, sa faca un exectiu si sa se intoarca in timp fix cand erau ca el. Oare cum ar fii reactionat mama daca parintii ar nu ar fii sprijinit-o cand sa se faca medic, sau ce discutii a avut tata cu ai lui pentru ai convinge sa-l sustina sa devina avocat?!

E adevarat ca si tu trebuie sa te pui in pozitia lor si sa te gandesti ca, din punctul lor de vedere, ceea ce vor ei sa faci este cel mai bun lucru pentru tine, viitorul tau va fi unul stralucit daca le vei urma calea. Dar nu poti sa renunti la visele tale nici macar pentru a-ti multumi parintii. Sau poti sa-i multumesti, mintindu-te si fiind nefericit.

Deci, cum e mai bine? Voi ce ati face daca ati fii in pozitia tanarului descris de mine?
Poveste mea seamana si nu prea cu cea a tanarului din poveste, deci nu va raportati la mine, ci la istorioara de mai sus.

Astept feed-back din partea voastra!

Noapte bună!

Cluj Arena Music Fest

Ce-mi plac lucrurile (bune, faine) 🙂 care se te iau pe nepregătite. Parcă bucuria e mai mare şi mai intensă. Aşa am “pătit” în acest week-end. Ştiam că în aceste două zile se va desfăşura  Cluj Are Music Fest pentru că am intrat în contact cu numeroasele materiale de promovare.

Sâmbătă, după-masa, am ieşit la o plimbare prin parcul mare şi când am ajuns  prin dreptul stadionului, oamenii începeau deja să se strângă la concert. Forfotă mare, am mers si noi sa simtim atmosfera de aproape.UB40 erau artiştii principali iar în deschidere Alex Velea, Antonia, Delia, Smiley şi Ştefan Bănica jr. Vineri, au cântat Deep Purple.

Am fost cuprinşi de starea de concert şi am căutat bilete.Am găsit doi tineri care îşi vindeau biletele, dar nu aveam cash – găseşte un ATM, care nu era chiar în apropiere.  Intr-un final am pus mâna pe bilete, care erau într-o zonă foarte bună şi apropo, am ieşit mult mai bine decât dacă le cumpăram cu câteva zile înainte.

Concertul a fost super. A plouat putin dar acest lucru nu a stat deloc în calea distractiei ce se anunta.Artiştii românii au fost au făcut o atmosferă foarte faină, iar cei de la UB40…sunt geniali. Au cântat live, muzica reggae e super, au făcut un show frumos. Mi-a plăcut foarte mult prestatia lor cu toate că membrii formatiei nu mai sunt la prima tinerete. Chiar nu am sesizat diferente între live-ul lor şi piesele înregistrate. Jos pălăria!

Noapte bună!

Multumesc, doamna invatatoare X 3!

Zilele trecute, mai exact in 5 iunie s-a sarbatorit ziua invatatorului. Eram prinsa cu treaba, activitati zilnice de om mare deja (din pacate, ce bine era atunci, cand scoala era cea mai mare problema ;p) si am auzit la radio despre ziua invatatorului.

Instantaneu mi-au trecut prin minte zeci de imagini si numele multor profesori, care cred ca ar fii bucurosi sa vada ca dupa atata timp nu i-am uitat si ma intorc spre ei cu un mare: “Multumesc!”
Inca din clasele primare am fost mai speciali, eu impreuna cu colegii mei, pentru ca noi am avut nu una, ci trei doamne invatatoare. 🙂 Trei doamne de varste diferite, dar cu suflete mari si cu multa pasiune fata de meseria lor.
A mai fost doamna profesoara de franceza, pe care o pomenesc cand am ocazia. Mi-a placut de ea din start desi era mai severa, dar avea o eleganta si un respect pentru materia predata incat iti era rusine, copil de clasa a II-a, sa te prezinti fara sa stii ceva.

Si in clasele V-VIII am schimbat dirigintii, multi dintre profesori. Daca atunci poate ca am suferit din cauza asta, acum imi dau seama ca a fost si un lucru bun in toate aceste schimbari: am cunoscut multi oameni si chiar fara sa ne dam seama am invatat cate ceva de la fiecare.

A trecut mult timp de cand am terminat scoala generala, dar simt si acum mirosul de lemn vechi al bancilor din clasa, bucuria dinaintea clopotelului ce suna pauza sau teama anuntarii unui careu unde eram trasi de urechi (la figurat, normal) daca am facut vreo prostie.
A fost o perioada minunata, lipsita de griji, cand colegii si profesorii faceau partea din universul meu social.
Am vazut o reclama, foarte emotionanta, in care elevii multumesc profesoarei lor si prin intermediul acesteia, multumesc si eu, cu intarziere, de ziua invatatorului/profesorului celor care mi-au fost dascali.

Noapte buna!

PS: cei din liceu vor avea si ei un articol

Motivul pentru care…

Aseară am dat startul acestui blog, care are şi un alt substrat, pe lângă simplul fapt de a scrie. Mă mărit! 🙂 Da, am spus da, cu toate că încă nu a venit acel inel, care apropo, în cazul nostru nu este decât o formalitate, peste care totuşi, nu îmi doresc să trec.

Şi da, faptul că va trebui să organizez evenimentul cel mai important din viaţa mea de până acum mă motivează şi mai mult să comunic cu toată lumea, din toate mediile on- şi offline.Sunt foarte entuziasmată, am în cap tot felul de idei, îmi imaginez ce va fii, cum va fii încă de pe acum pentru am uitat să specific, nunta va avea loc anul viitor! Odată cu demararea proiectului “nunta”, proiect care include în viziunea mea şi un blog, îmi doresc să dezvolt şi acest locşor şi să-l “cresc” cu mare drag pentru că o fac cu multă pasiune.

Nu voi fii nici disperată scriind de dimineaţă până seară doar despre nu ştiu ce material în trend, fotograf super tare, sau aranjament minune. Nu e stilul meu, deci nu voi face asta! Aici voi vorbi despre o mulţime de teme : de la politică la gastronomie, de la job la stările mele ş.a.m.d.

Numele “blogdenoaptebuna” va fii concretizat prin faptul ca voi posta, cel mai des, seara.Abia aştept să umplu multe pagini şi să împărtăşim o grămadă de poze, mai ales că am şi cu ce (mă dau mare, deh! :p) şi am şi de ce.

Sunt nerăbdătoare să înceapă aventura! 🙂

Noapte bună!

sursa foto: nemavofazia.wordpress.com

Buna seara, eu sunt Dana!

Dacă tot scriu pe orice bucățică de hârtie ce îmi pică în mână, mi-am zis că nu ar fii rău să îmi fac un blog. Chiar dacă nu voi putea niciodată compara scrisul de mână cu cel de la tastatură, acesta fiind mai “sterp” îmi doresc totuși să mă dezvolt în acest mediu și să am activitate, cel puțin săptămânală.

Am mai avut câteva tentative nereușite de a deveni bloggerita, dar de data asta am senzația că voi reuși. Pe lângă faptul că sunt pasionată de scris, mai am un subiect important care va face ca acest blog să devină unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.

Voi scrie despre ce e vorba zilele viitoare. Intre timp eu nu voi renunța la scrisul de mână pentru că mor de placere cand vad cum “curge” pixul pe pagina de hartie care se umple cu o groaza de nebunii. Starea asta nu o gasesti altundeva!

Cam atat in seara asta.

Noapte buna!