Update: Articol public în 20 Februarie 2011
Dana Iernuţan :Aţi fost în mai multe zone de conflict, aţi fost părtaş la multe evenimente importante.Au existat situaţii generate de diverşi factori, cum ar fi anumite emoţii, care v-au determinat să nu prezentaţi obiectiv informaţia?
Adelin Petrişor: Nu există obiectivitate absolută. Intotdeauna reporterii au prejudecăţi, bagaj diferit de cunoştinţe etc. Toate aceste lucruri se regăsesc în transmisiunile şi reportajele tale. Nu emoţia te face să-ţi pierzi din obiectivitate.
D.I.: Aţi plecat vreodată într-o astfel de misiune, cu idei preconcepute, făcând excepţie de documentarea prealabilă?
A.P. De fiecare dată m-am documentat cât am putut de bine. De obicei prejudecăţile vin din necunoşterea problemelor din spaţiul respectiv. Cu cât ştii mai multe, cu atât mai bine. In functie de background-ul fiecărui reporter, reportajele sunt mai interesante sau mai puţin interesante.
D.I.: Dacă puteţi să-mi descrieţi atmosfera din redacţie, înainte, în timpul şi după o astfel de corespondenţă.
A.P. Imi e greu să va spun eu ce fac ai mei colegi în redacţie atât timp cât eu sunt în altă ţară. Cu siguranţă există multă tensiune. E o mare responsabilitate să ai un corespondent într-o zonă de război. Oricum, pentru ca transmisiunile să iasă sunt implicaţi foarte mulţi oameni, nu doar echipa din teren: colegi de la extern, de la satelit, editori, producători etc.
D.I.: Care este poziţia din care pleacă un reporter într-o zonă de conflict?Este acesta poziţionat într-o anume tabără?
A.P. Teoretic, nu. Depinde. Dacă eşti român şi transmiţi din tabară românească, fără să vrei înclini balanţa. Jurnalistul de război trebuie să fie obiectiv ca orice jurnalist. Nu există obiectivitate absolută, din nefericire.
sursa foto: arhiva personală
blogdenoaptebuna 
Leave a comment