Astenie de toamnă

Update : Poezie publicată în data de 10 Noiembrie 2010

Ninge cu frunze arămii.

Anii trec încet şi eu aştept să treacă

Sperând că poate voi găsi

Un loc, o lume liniştită care să mă înţeleagă.

Toamna sunt nostalgică.

Simt un amestec de neputinţă şi plăcere

Vreau să fiu puternică

Dar mă găsesc aici, dansând printre himere.

Timpul trece fără noimă.

Iar eu trec pe lângă el, buimacă

Doar o nebună într-o lume bolnavă

Care are totul, dar nu face nimic pentru a se salva.

Covorul de frunze e gros.

E toamnă şi ninge cu frunze

Nu voi putea nicicând timpul să-l îmblânzesc

Tot ce vreau de la el e un zâmbet pe buze.